Francisc Wild

S-a născut în Arad la 2 aprilie 1939. A început să meargă pe munte din 1950, la îndemnul profesorilor de la liceul mixt din localitate. Totodată, a început şi practicarea concursurilor de orientare, avînd ca îndrumător preţios pe Kálmán Dávidházy, pe atunci şeful Biroului local de turism-Arad, organizatorul primului concurs de orientare din ţară, în Munţii Zarandului (1947). În perioada 1950—1960 a mai practicat, ca sport de performanţă, înotul şi caiac-canoe şi s-a pasionat de speologie. Urmînd şcoala tehnică sanitară din Cluj-Napoca, în 1960 s-a înscris la secţia de alpinism a asociaţiei Metalul din localitate, avînd ca îndrumători pe Andrei Moldovan şi pe Miklós Gyöngyösi. Cu această secţie a obţinut, în 1961, categoria întîia de clasificare sportivă la alpinism, pe care a menţinut-o pînă în 1971. După absolvirea şcolii, întorcîndu-se acasă, a organizat o secţie de alpinism la asociaţia Sănătatea-Arad. Cu aceasta a participat la toate campionatele republicane obţinînd locuri între III (1966) şi VI. Din 1965 a devenit antrenor la alpinism, urmînd, totodată, şi cursurile fără frecvenţă de la I.C.E.F.—Timişoara. Pentru perfecţionarea sa, Francisc Wild a participat la două şcoli de ghizi (septembrie 1968 şi aprilie 1969) în Tatra înaltă, organizate de I.C.E.F.—Bratislava, Fiecare curs a durat două săptămîni. În acest timp, a avut ocazia să se caţăre cu alpinişti slovaci, cu renume internaţional, membrii în expediţiile slovace pe Nanga Parbat: Iosef Psotko, Gejza Hăk şi Ladislav Andrássy, În 1969, Francisc Wild a fost angajat ca antrenor la secţia de alpinism a Clubului sportiv Politehnica Timişoara. În 1970, suferind un grav accident în traseul Comorilor din Cheile Nerei (a ieşit un piton, după care au urmat încă 4—5, fiind superficial bătute de autorii premierei), a trebuit să renunţe la sistemul competiţional. După zece ani, între 1979 şi 1982, a activat la secţia alpină a asociaţiei Metalul—Gheorghieni. Separat de această activitate bogată, Francisc Wild a mai efectuat şi o seamă de premiere alpine.

Trasee de iarnă:
27-31 decembrie 1964 — cabana Gura Apei—Şaua Iepii—Vîrful Ţarcu—Muntele Mic (traversare cu schiurile, 35 kilometri) (István Kocsik, László Kocsik, Francisc Wild);
1 martie 1970 — Creasta Meteorologiei (Vîrful Ţarcu), traseu de colţari (Eugen Seracin, Sorin Suciu, Francisc Wild, cap schimbat).
Traversări de masive, „solo":
martie 1973 - creasta Munţilor Făgăraşului de la Vîrful Scărişoara pînă la cabana Podragu;
ianuarie 1974 - creasta masivului Făgăraşului de la cabana Sîmbăta la cabana Plaiul Foii;
februarie 1974 - creasta Pietrei Craiului de la Curmătură la Şaua Funduri;
decembrie 1981 - Munţii Gurghiului de sud, traversare cu schiurile.

Francisc Wild, spre deosebire de mulţi alpinişti căţărători, a avut şi continuă să aibă şi preocupări publicistice (Wild Ferenc, Szaniszló Jozsef, Hegymăszok Konyve (Manual de tehnică alpină), Editura Kriterion, 1978; Nan Aurel, Páli Tibor, Wild Ferenc, Gyilkostó Békásiszoros (Lacul Ghilcoş—Cheile Bicazului) lucrare în curs de elaborare. Ambele lucrări sînt scrise în limba maghiară.

* * *

După evenimentele din martie 1990 de la Târgu Mureş, s-a mutat în Ungaria.

Wild Ferenc: A Békás-szoros és környékének sziklamászó kalauza, DIMAP, Budapesta, 1999.

Wild Ferenc: Cheile Bicazului. Ghid de alpinism, DIMAP, Budapesta, 2001
Wild Ferenc, Békás-szoros hegymászókalauz, Budapest, 2012

Ferenc Wild - Alpinism în Cheile Bicazului, România Pitorească, 2014